Biserica de lemn din Șurdești
Ridicată la 1721 de către comunitatea greco-catolică a satului și construită sub îndrumarea meșterului Ion Macarie, din lemn de stejar de munte, biserica este impunătoare ca proporții pentru edificiile de lemn ale vremii, având înălțimea totală de 72 de metri.
Turnul principal este flancat de patru turnulețe mai mici și face, cu cei 54 de metri ai săi, ca această biserică de lemn să fie cea mai înaltă din lume datând din acea perioadă. Îmbinând toate elementele de arhitectură, rezistență, decor, sub forma cea mai evoluată a vremii, această biserică este un reper de vârf în cazul bisericilor de lemn, atingând în realizarea sa perfecțiunea structurală și estetică. Biserica este inclusă din anul 1999 în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO și se află și pe noua listă a monumentelor istorice sub codul cod LMI MM-II-a-A-04769.
În partea de sus a satului, într-un cimitir, există o mică biserică de lemn mai veche, adusă în anii 1930 dintr-un sat vecin.
Biserica de lemn din Budești Josani
Biserica de lemn din Budești Josani este o veche biserică de lemn maramureșeană în cheotori, datată din 1643, fiind considerată o construcție “magnifică” pentru epoca sa și mult timp după aceea. Are un plan dreptunghiular, cu absida poligonală, decroșată. Picturi murale populare sunt datate din anul 1762. Biserica a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial al UNESCO în decembrie 1999.
Biserica de lemn din Budești-Josani are hramul Sfântului Nicolae încă din anul datării sale, 1643.
Lăcașul de cult se află din anul 1948 în posesia Bisericii Ortodoxe Române, respectiv a Parohiei Ortodoxe Române Budești, în ciuda tuturor demersurilor făcute de Biserica Română Unită, relegalizată în decembrie 1989.
Biserica de lemn din Sârbi
Biserica de lemn din Sârbi se află în localitatea omonimă din județul Sălaj. Biserica a fost ridicată în secolul al XVIII-lea. Are pictură murală interioară din 1824. Această biserică este asemănătoare bisericilor de lemn din Cizer și din Tusa. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul: SJ-II-m-B-05111.
Istoric
Biserica de lemn din Sârbi a fost ridicată, așa cum se poate citi din inscripția de pe portalul de intrare, în 1760. Textul inscripției notează că: “Fecioru Bonții Ion, Ignat, Bonțea Ion este ctitor, că au dat clejia, opciunniun Gabor bișn, Ivan Druglit au lucrat butirea [cu m]ește[ri] 3 zile, 1760 Pop Achim în aprea[lie] 13 zile”.[1] Conform tradiției locale, lemnele au fost tăiate și aduse dintr-o pădure numită Goronet.
Pictura bisericii este datată în pronaos din anul 1824.[2] Biserica a primit în interior un cor în anul 1947, când s-au lărgit și ferestrele. Turnul neobișnuit al bisericii a fost distrus în anul 1956 în urma unui trăznet, care a luat viața clopotarului. După acest eveniment tragic, clopotele au fost mutate într-o clopotniță separată. Doi ani mai târziu sătenii au reparat singuri turnul, scurtându-l. Tot atunci s-a reparat fundația și s-au întărit chetorile.[3] Înainte de revoluție s-au bătut scânduri în jurul bisericii în partea de jos și s-au pus podele noi în biserică.[3]
Biserica de lemn din Călinești Căeni
Biserica de lemn din Călinești Căeni, comuna Călinești, județul Maramureș, datează de dinante de anul 1663, cu extindere în secolul XIX-lea[1]. Are hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: MM-II-m-A-04539.
Istoric și trăsături
Comuna Călinești se află la 23 km sud de Sighet, pe valea Cosăului. Are două biserici de lemn.
Biserica din Călinești–Josani (Căeni) a fost ridicată în 1663 și poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Este construită din lemn de stejar și a fost lărgită în sec. XIX cu mai bine de 3 metri, înspre nord (se recunoaște operația și datorită faptului că adaosurile sunt din lemn de brad ceea ce conferă o curioasă asimetrie ansamblului). Tot atunci, probabil, i s-a adăugat și pridvorul pe latura sud.
Interiorul conține un valoros ansamblu de picturi murale din 1754, realizate de Alexandru Ponehalschi. Întîlnim aici, în formă restrînsă și simplificată din cauza dimensiunilor reduse ale bisericii, toate caracteristicile stilului lui Ponehalski: programul iconografic, aceleași tipuri de compoziții ale ansamblului cât și ale scenelor, modul de a construi personajele și figurile. Tratarea este însă mai schematică și mai seacă aici, față de lucrările ulterioare.
Biserica de lemn din Hoteni
Biserica de lemn din satul Hoteni, comuna Ocna Șugatag, județul Maramureș are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” (8 noiembrie). Biserica a fost construită în anul 1790, în satul Slatina din Ucraina de azi, de unde a fost adusă după 1895. Lăcașul figurează pe lista monumentelor istorice, cod LMI MM-II-m-A-04585.
Istoric și trăsături
În Hoteni au fost documentate trei biserici de lemn succesive în ultimele trei secole. Aducerea ultimelor două biserici din alte sate este explicată de starea economică limitată a acestei comunități în veacurile trecute, care dispunea de un hotar redus, fără pădure. Locuitorii din Hoteni au avut statutul social de iobagi până la mijlocul secolului 19. Aducerea unei biserici de lemn dintr-un sat nobil aducea cu sine avantajul de a ridica la un preț mic o biserică de lemn mai încăpătoare și la același nivel calitativ cu a celorlalte, din satele vecine.
Biserica de lemn din Bârsana
Biserica de lemn a vechii mănăstiri a Bârsanei se află azi în localitatea Bârsana, în județul Maramureș, pe dealul numit Jbâr. Această biserică (monument istoric) nu trebuie confundată cu noua biserică de lemn din actualul complex monahal “Mănăstirea Bârsana”, aflată la câțiva km distanță, pe locul unde s-a aflat aproximativ între anii 1739-1795 biserica tratată aici. Datează din anul 1711. Are hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: MM-II-m-A-04517. Biserica a fost inclusă pe lista de patrimoniu cultural mondial UNESCO împreună cu alte șapte biserici din județul Maramureș în decembrie 1999.
Istoric și trăsături
Biserica este situată în Maramureșul istoric, pe valea Izei. Vechea biserică de lemn a fost construită în anul 1711 în locul numit „Părul Călugărului” de preotul nobil Ioan Ștefanca, împreună cu fii săi și alți săteni, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru protecție în timpul ciumei mari din anul anterior. Biserica a fost mutată pe Valea Izei în jurul anului 1739 pe locul unui cimitir apărut după lupta cu tătarii de la 1717. Biserica a fost mutată a doua oară când a fost adusă în sat în jurul anului 1795 în mijlocul unui cimitir de victime din timpul ciumei mici de la 1742 sau de mai târziu[1]. Interiorul bisericii a fost repictat în 1806 de către Hodor Toader, fiind influențat de stilurile baroc și rococo.
Biserica de lemn din Botiza
Biserica de lemn din Botiza, județul Maramureș, a fost construită în 1699 în Vișeul de Jos la comanda nobilului Ștefan Pop. Biserica a fost transferată în 1899 în Botiza unde a înlocuit o veche biserică de lemn de la sfârșitul secolului 16. Este un vechi lăcaș de cult greco-catolic (vezi, Șematism Maramureș 1936 retipărit in 2011, sursa: Episcopia Greco-Catolică de Maramureș) care are hramul Sfintei Paraschiva și figurează pe lista monumentelor istorice.
Istoric și trăsături
Vechea biserică de lemn din Botiza, care nu trebuie confundată cu cea de astăzi, a fost demolată acum un secol și donată ca material de construcție la ridicarea școlii confesionale din Hoteni. În urma demolării fostei școli, în 1997, s-a creat posibilitatea de a cerceta materialul demontat și a scoate la lumină, datele acelei biserici necunoscute.
Au fost studiate și documentate câteva bârne, iar din trei dintre ele au fost luate probe pentru datări dendrocronologice. Datele noi obținute completează și corectează descrierile bisericii păstrate în trei documente din secolul XIX.
În urma identificării amplasamentului în vechea construcție a câtorva bârne și cu ajutorul datelor din documente este propusă o reconstituire a planului și elevației bisericii. De asemenea se poate stabili tipul de cheotoare folosit și se pot urmări o serie de rafinamente de tehnică de lucru și elemente de decor ale meșterilor lemnari.
Biserica de lemn din Ieud Deal
Biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului” din Ieud Deal (numită astfel datorită amplasării sale pe un versant pietros[1]) a fost construit de familia nobilă locală Balea la începutul secolului al XVII-lea. Biserica datată din a doua decadă a secolului al XVII-lea[2], fiind cu un secol mai veche decât biserica de lemn din șes, a doua biserică de lemn din sat și una dintre cele mai vechi păstrate în Maramureș. Este un vechi lăcaș de cult greco-catolic (vezi, Șematism Maramureș 1936 retipărit in 2011, sursa: Episcopia Greco-Catolică de Maramureș). În podul bisericii de la Ieud a fost găsit în anul 1921 Codicele de la Ieud sau Zbornicul de la Ieud, document ce a iscat polemici fiind considerat de unii istorici prima scriere românească[3].
În austeritatea ei exterioară, încălzită în interior de cioplitura consolelor și de culorile vii ale picturii murale, biserica de lemn din Ieud Deal reprezintă un vârf al artei și tehnicii de a construi biserici de lemn în Maramureș. Valoarea ei este dublată de un ansamblu pictural de cea mai bună calitate, cea mai reprezentativă operă a cunoscutului zugrav itinerant local Alexandru Ponehalschi. Biserica a fost inclusă în 1999 de UNESCO pe lista monumentelor cu valoare de patrimoniu cultural mondial, împreună cu alte șapte biserici de lemn din Maramureș.
Mănăstirea Săpânța-Peri
Mănăstirea Săpânța-Peri este un așezământ monahal din Transilvania, aflat pe teritoriul nordic al satului Săpânța din județul Maramureș.
Act slavon despre mănăstirea Peri dat la 1 mai 1404 în Sighet (Arhivele Naționale Maghiare, DL 42811)
În anul 1391, nepoții lui Dragoș Vodă au dăruit Mănăstirii Peri terenuri și bunuri, fiind ridicată o biserică din piatră. Mai bine de 300 de ani, această biserică de piatră a fost folosită ca sediu al Episcopiei Române a Maramureșului, fiind ulterior ridicat de către meșterul Ioan Macarie un lăcaș care să servească drept loc de rugăciune pentru comunitatea greco-catolică din împrejurimi[1]. Mănăstirea purta pe vremea voievozilor Dragoșești hramul Sfântul Arhanghel Mihail[2]. La Săpânța-Peri au fost traduse și copiate în română pentru prima dată „Psaltirea”, „Evanghelia”, „Legenda duminicii”, „Codicele Voroțean” și „Faptele Apostolilor”. Pecetea timpului a dus la distrugerea mănăstirii în anul 1783. În anul 1404, o seamă de nobili români au reîntărit posesiunea Mănăstirii, pomenind de donația anterioară a lui Balc și Drag: trei sate (Taras, Criva și Peri) și o moară “în țara Câmpulungului pe apa Săpânței, unde se varsă Săpânța în Tisa”. “Iar după moartea lor, și Dumitru voievod și fratele său Alexandru
Meșter au întărit în fața noastră mănăstirii aceste stăpâniri din uricul lor”, spune hrisovul[3].
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Cupșeni
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Cupșeni, comuna Cupșeni, județul Maramureș a fost ridicată, probabil, în sec. al XVIII-lea (1778).[1] Lăcașul figurează pe lista monumentelor istorice, cod LMI MM-II-m-B-04563.
Istoric și trăsături
Așezată la marginea drumului principal, biserica este o construcție de dimensiuni neobișnuit de mici, fără pridvor, cu intrarea situată la miazăzi și cu absida altarului poligonală, de aceeași lățime cu naosul. Decorul monumentului se reduce la pictura murală, bine păstrată, din interior. Iconografia și dispoziția scenelor sunt identice cu ale bisericii „Sfântul Ilie”, tratarea e însă ceva mai stângace, stilul și cromatica, bogăția elementului decorativ, amintind de pictura icoanelor pe sticlă.
În colțul de sud-vest există următoarea inscripție: „Această biserică sfântă unită s-au întemeiat prin osârdia lui Vasilie Gavriș, paroh unit și Pavel Gavriș și Filimon Gavriș și s-au zugrăvit în anul 1848 iulie 19 zile atunci sau gătat ca să le fie pomenire la toți și neamului lor.”
Biserica a fost adusă în anul 1847 din satul Peteritea de către cele câteva familii trecute la greco-catolicism, remontată și, în anul 1848, pictată. Data construirii bisericii în satul de baștină este anterioară anuluii 1733; construindu-și o a doua biserică în anul 1778, sătenii din Peteritea și-au putut permite să renunțe la cea veche. Demne de menționat sunt ușile împărătești, datând probabil din secolul XVII.
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Libotin
Biserica de lemn din Libotin, comuna Cupșeni, județul Maramureș datează din anul 1671[1]. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: MM-II-m-A-04596.
Istoric
În vecinătatea acestei biserici, care păstrează o pictură murală de mare valoare, a mai existat o biserică de lemn, la fel de veche, care a ars din păcate, în 1976. Pe locul ei, a fost ridicată o nouă biserică de zid, care are același hram cu cel al bisericii de lemn dispărute, „Cuvioasa Paraschiva”. Acoperișul Bisericii „Sfinții Arhangheli” a fost refăcut recent, iar în vara acestui an (2009) va fi restaurată și pictura, de către același specialist care a lucrat și la restaurarea picturii bisericii din Rogoz.
